Terapie individuala

Psihoterapia individuală presupune intalnirea „unu la unu” intre o persoană aflată in suferinta emotională si psihoterapeut. Scopurile acestor intalniri pot fi multiple şi presupun autocunoaştere şi dezvoltarea unor abilităţi cu ajutorul cărora să sa ne fie mai uşor să trecem prin momentele dificile din viata.​ 

Intr-un climat  plin de încredere, de suport şi de respect pe care un psihoterapeut competent le oferă, la început este nevoie sa ne exploram, ghidati de terapeut, „lumea interioara”  și sa descoperim mecanismele prin care am ajuns în impas.  Uneori, aceste mecanisme sunt atat de inradacinate in noi insine, incat ne este foarte greu sa le constientizam. E ca și cum am merge pe pilot automat pe un drum pe care l-am mai facut de nenumarate ori. Ni se pare atat de firesc acest drum, incat deseori avem convingerea ca este singura cale de urmat, in ciuda faptului ca nu ne duce acolo unde dorim.​ 

Urmatorul pas este dezactivarea acestui „pilot automat” și explorarea altor drumuri de urmat, care sa ne ajute sa ieșim din starea de suferinta. Aceste drumuri presupun schimbarea modului in care gandim, a modului in care interpretam lumea, situatiile, pe ceilalti, dar mai ales pe noi insine, iar in final, a modului în care acționăm, relaționăm, construim şi ne (re)construim.​ 

Fiecare om are o poveste de viata unica. Ne formam ca fiinte umane in functie de experientele pe care le-am trait si de modelele pe care le-am avut in cei din jur. Pe drumurile pe care mergem, fie ca activam sau nu „pilotul automat”, caram cu noi „bagaje” pline cu tot felul de lucruri pe care deseori le-am achizitionat sau le-am pastrat fara sa deliberam si sa  alegem constient. Cand viata devine coplesitoare sau lipsita de sens, cand suferim si nu gasim solutii noi si creative in fata dificultatilor intampinate, este momentul sa ne facem curaj sa cautam in aceste bagaje, adica in noi insine. Psihoterapia presupune tocmai „a cauta in valiza” si a ne pune intrebari potrivite pentru fiecare lucru pe care il „caram” cu noi: Imi apartine? Imi e folositor? Vreau sa il pastrez? Daca da, oare nu ar fi bine sa ii fac niste ajustari care sa intampine mai eficient nevoile mele actuale? Ce altceva mi-ar fi de ajutor sa am la indemana in valiza mea? Si cum sa le aranjez, astfel incat sa ma pot folosi mai usor de ceea ce am nevoie?​